• Acasa
• 
• CharityGift.ro
  • Despre CharityGift.ro
  • Echipa CharityGift.ro
  • Formulare
• 
• Cum Cumpar?
  • Comanda
  • Livrare
  • Cum platesc
• 
• Alege cui donezi
  • Mediu
  • Protectia animalelor
  • Social
  • Minoritati
  • Educatie - Cercetare
  • Arta - Cultura
  • Sanatate
  • Posibili beneficiari
• 
• Cine ne ajuta
  • Parteneri
  • Parteneri Pro-Bono
  • Furnizori
  • Parteneri media
• 
• Raport
• 
• Forum
• 
• Contact
• 

        

 

Scrisoare catre Cehov: "Draga Anton Pavlovici, Sunt ani de zile de cînd încerc sa va trimit aceasta scrisoare pentru a va spune ca fascinatia pe care o exersati asupra mea este cu totul misterioasa. Dar nu la lectura ma tulbura în primul rînd piesele dumneavoastra. Gurile rele spun de altfel ca toate paginile de teatru pe care le-ati scris nu formeaza, de fapt, decît o singura, vasta piesa. Si e adevarat ca personajele dumneavoastra s-ar putea plimba nestingherite dintr-o piesa în alta, din Unchiul Vania în Pescarusul, din Trei surori în Ivanov, pentru ca atmosfera si cadrul ramîn aceleasi... Gurile rele mai spun deasemenea ca piesele dumneavoastra sunt niste ferestre mici prin care publicul priveste, din exterior, într-o casa de nebuni – casa de nebuni a lumii cehoviene în care ati închis o întreaga epoca, sau mai bine zis un sfîrsit de epoca, o lume pe cale sa apuna, o lume pe care istoria a maturat-o de altfel fara mila imediat dupa ce ati binevoit sa muriti. Cum spuneam, piesele dumneavoastra m-au fascinat nu atît la lectura ci atunci cînd le-am vazut montate într-o vreme cînd eu însumi eram închis în casa de nebuni a comunismului (sau a utopiei, daca vreti). Pare de necrezut, dar pe vremea construirii utopice si ubuiesti a "omului nou" piesele dumneavoastra erau foarte des montate în tarile Europei de Rasarit. Poate si din cauza faptului ca nimeni nu va putea cenzura întrucît faceati parte deja din "patrimoniul cultural al umanitatii", cum se spunea pre vremea aceea. Ori, cineva care facea parte din "patrimoniul cultural al umanitatii" nu putea fi interzis, nici macar atunci cînd piesele sale erau montate în modul cel mai extravagant si nonconformist cu putinta." - Matei Visniec