Descriere produs:
Editura: Humanitas
An aparitie: 2009
Numar de pagini: 320
Dimensiuni carte 20 x 14
Marcel Mathiot: un īnvatator de
provincie, un nume necunoscut pāna la publicarea acestui jurnal, care a
produs senzatie la Paris īn toamna lui 2008. Īncepānd de la 16 ani,
Mathiot, nascut īn 1910, a scris īn fiecare zi a lungii sale vieti o
pagina de carnet, precedata de un titlu. Dupa moartea lui, s-au gasit
60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat
īnsemnarile ultimilor patru ani, combināndu-le savant cu notatii mai
vechi.
Īn acesti ani (2000-2004), dupa ce īsi pierde sotia,
diaristul redevine, cum spune el īnsusi, „celibatar“. Īnsemnarile lui
dezvaluie o viata sentimentala si sexuala uluitoare pentru un
nonagenar. „Marcel apartinea Iubirii īn sine, pe care o declina sub
toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène pāna la
iubirea-complicitate intelectuala cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeste
– pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnala cu Mado“, spune Philippe
Delerm īn prefata.
Jurnalul lui Mathiot nu se rezuma īnsa la confesiuni picante. El
este marturia grava a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic,
„evitist“ (sunt propriile sale caracterizari), rationalist si ateu, dar
nicidecum indiferent la suferinta umana, fidel cititor al lui
Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit
de prejudecati, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez
tipic. Avānd, īn plus, ceva universal – si rar: vocatia fericirii.
Poate ca de aceea Marcel – vesnicul īndragostit, batrānul amant – place
femeilor si place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului
sau.
„Capodopera lui Marcel Mathiot e modul īn care si-a folosit
timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult:
capodopera lui Marcel Mathiot e īnsasi viata sa, traita exemplar, pāna
la capat. Si consemnata, din fericire, īn paginile de fata.
Marcel Mathiot
s-a nascut īn 1910, la Amiens, fiul lui Victor-Amédée Mathiot, muzicant
militar, si al lui Yvonne Ledien, casnica. Īn 1927 intra la scoala
normala de īnvatatori si īncepe sa-si scrie „carnetele“. Un an mai
tārziu este initiat īn amor de dna Gardon, prima dintr-un lung sir de
amante.